La momentul redactării acestui articol, încă mai trăim într-o eră în
care putem diferenția produsele AI de cele umane. Această eră este,
însă, pe terminate. Mă înspăimântă cât de des urmăresc videoclipuri
generate cu AI pe social media. Mai tare mă sperie că, de multe ori,
aflu despre proveniența lor abia din comentarii. Prea rar o deduc cu
propriul discernământ. Nici nu vreau să mă gândesc de câte ori am
picat în plasă. Îmi rămâne doar să sper că nu am fost păcălit cu
ceva foarte important. Aici oricum intervine, pentru prima dată în
mod pozitiv, o caracteristică social media: aproape nimic din ceea
ce vezi nu e important. Deși totul pare urgent, aproape nimic nu
este.
Mecanismul este pus în mișcare. Lumea nu va mai fi vreodată la fel.
Reglementarea acestei noi tehnologii ar putea ajuta, dacă aceasta se
va produce cu interesul oamenilor de rând în prim plan. Însă genul
acesta de reglementări durează, iar eficacitatea lor nu este
garantată. Instituțiile responsabile de aceste reglementări sunt în
urmă cu alte subiecte considerabil mai vechi, cum ar fi pornografia,
social media, internetul în general. Temele specifice de reglementare
sunt multiple pentru fiecare dintre aceste subiecte, însă un lucru este
clar — dacă ne bazăm pe aceste instituții să „rezolve problema
AI”, o să așteptăm mult și bine. Chiar și după această așteptare, este
probabil ca rezultatul să nu fie cel dorit. Așadar, nu ne rămân
multe opțiuni. Trebuie să învățăm să trăim în noua noastră lume.
Există multe probleme pe care le ridică tehnologia AI. O parte dintre
acestea nu sunt neapărat noi. Poluarea, concedierile, îmbogățirea
accelerată a marilor companii — toate sunt probleme cu care oamenii
s-au confruntat și la revoluția industrială (și nu numai). Genul
acesta de repetiții atrag după sine niște întrebări. Ce anume face
aceste două evenimente să fie atât de strâns legate în consecințe
materiale? Există o explicație generală pentru aceste lucruri?
Eu cred că există. Consider că toate sunt consecințe ale sistemului
economic capitalist (alături de alte rude ale sale cum ar fi
mercantilismul, imperialismul, colonialismul etc.). Mai explicit, cred
că este vina unui mod nedemocratic de control asupra mijloacelor de
producție. Oamenii nu au un cuvânt direct de spus în politicile de
dezvoltare ale companiilor AI, așadar acestea nu sunt preocupate de
bunăstarea omenirii. Preocuparea lor este profitul și maximizarea
lui cu orice preț. Iar eu nu sunt de părere că această preocupare,
lăsată să își facă jocul, duce lumea într-un loc mai bun.
Dimpotrivă.
Din acest motiv, nu o să discutăm în acest articol problemele anterior
menționate, deși le conștientizez importanța. Pentru a trata acele
probleme cu seriozitatea de care au nevoie, subiectul nu poate fi
inteligența artificială, ci modul în care gestionăm mijloacele de
producție în general. În acest sens, nu cred că este util să
învinovățim oamenii de rând, indiferent de relația lor cu
inteligența artificială (mai ales în contextul în care folosirea AI
devine o necesitate pe piața muncii). Ceea ce vreau să adresez în
acest text este o problemă particulară, dar de o importanță majoră
pentru cum ne trăim viața. Vreau să vorbesc despre arta făcută cu
AI.
Inteligența artificială are un potențial de binefacere imens.
Proiecte personale care nu ar fi putut să fie realizate vreodată (din
lipsă de fonduri, timp sau cunoștințe) pot astăzi să capete contur.
De asemenea, progrese în domenii cruciale (cum ar fi medicina) încep
deja să apară drept consecință a inteligenței artificiale. Nu ne
interesează cine face descoperirile medicale cât timp avem mai puțini
oameni bolnavi. Așa e și normal. Totuși, este același lucru
aplicabil proiectelor noastre personale? Cele pe care le facem
voluntar, în timpul nostru liber? Dacă interesul este intrinsec (fac
un lucru pentru că simt nevoia să îl fac, nu ca să obțin ceva din el),
eu cred că nu. Inteligența artificială își are locul în aceste
demersuri doar în măsura în care le facilitează, nu când le
înlocuiește. Altfel, care mai e scopul lor?
InKult este unul dintre acele proiecte personale. Mi-am dorit să fac
o platformă de acest tip încă din liceu, însă dezvoltarea web mereu m-a
împiedicat. Ca să fac un site așa cum mi-aș fi dorit, costurile ar
fi fost mai mari decât aș fi putut să acopăr consistent. Pe lângă asta,
pentru că nu aș fi avut bugetul să plătesc un dezvoltator web să
creeze site-ul (și nici nu știam oameni care ar face un site de
acest tip pro bono), l-aș fi făcut eu. Din acest motiv, probabil ar fi
ieșit o mizerie de site și aș fi abandonat proiectul (lucru care s-a
și întâmplat de câteva ori). Astăzi, InKult funcționează, din mai
multe motive, majoritar umane (le mulțumesc atât celor care m-au
ajutat să dezvolt acest proiect cât și celor care m-au ajutat să mă
dezvolt pe mine). Totodată, un factor important a fost faptul că
lacunele mele de cunoaștere în ale programării au fost acoperite de
inteligența artificială. Dar nu am uitat niciodată care este scopul: să
facem, să promovăm și să creștem artă. Iar punctul critic, cred eu,
aici se află. Să ne folosim de AI pentru a ne realiza visurile nu
este o problemă. Ideea e să nu-l lăsăm să ni le fure.
Dacă aș începe să public texte fabricate cu AI pe acest site, eu ce
fac cu timpul economisit? Nu de asta am început tot acest proiect?
Care mai e rostul lui? Ce rost mai are un afiș de concert realizat
cu inteligența artificială într-o scenă locală, al cărei pilon principal
este (teoretic) ecosistemul de artiști care fac diferite feluri de artă
și își susțin reciproc activitatea? Unii cântă, unii desenează, unii
fotografiază, unii scriu. Iar dacă ne ajutăm unii pe alții, activitățile
se completează. Participăm la acest ecosistem de bunăvoie,
pentru că așa ne place să ne umplem timpul liber. De ce ai lăsa pe
mâinile AI-ului aceste lucruri? Ori comunitatea nu e importantă
pentru tine, caz în care ai ratat din start esența, ori nu te
interesează ceea ce faci, caz în care ar trebui să-ți găsești alte
ocupații (avea Vexxatu’ Vexx un vers cu „dacă te și compromiți și
nici nu-ți place deloc…”, vă las pe voi să-i găsiți
continuarea). Asta dacă nu cumva cauți altceva. Dacă interesele tale
sunt altele decât împlinirea de sine, are sens. Oportuniștii au
multe de câștigat de pe urma AI.
Dacă ieșim din paradigma scenei locale și ne referim, mai general, la
oameni care produc artă cu AI, motivația este mereu una putredă.
Când ești motivat artistic, faci artă pentru a face-o. Arta este și
mijloc și scop. Motivațiile secundare (faimă, bani, respect etc.)
sunt doar atât — secundare. Artei AI îi lipsește această motivație
principală. Omul care postează manele blues făcute cu AI pe internet nu
caută să facă artă. Caută să facă vizualizări, bani, abonați. Pentru
el, folosirea AI în artă nu este un conflict moral și nu prezintă
nici o disonanță cognitivă, pentru că pe el nu îl interesează arta. El
nu vrea să facă artă în timpul lui liber. Și nu îl interesează nici
să facă alții. Probabil că nici măcar nu are arta în minte în vreun
fel, ci este totul doar divertisment. O caterincă. Dar argumentul
rămâne neschimbat: dacă inteligența artificială face caterincă,
noi ce mai facem?
Aici nu este vorba de a fura jobul cuiva. Asta este oricum (cred eu)
o consecință a capitalismului pentru care nu oamenii de rând trebuie
trași la răspundere. Ci este vorba despre a fura viața cuiva de
dinafara jobului. Consider că problemele de ordin material se
rezolvă doar sistemic. Însă problemele sufletești se rezolvă prin
alegeri individuale. Trebuie ca fiecare dintre noi să ne punem o
întrebare cât se poate de concretă: acum că avem această mașinărie
care face orice, cum ne împărțim treburile? Când căutăm
scurtături și ne grăbim să facem lucruri cât mai repede și eficient,
ce facem cu timpul economisit? Poate că nu mai vrem să ne pierdem
vremea cu tabele de facturi ale unei mari companii de transport. Pe
alea poate să le facă AI-ul. Dar ceva tot trebuie să facem. Ce
vrem să facă oamenii în continuare?
Eu vreau să facem artă. Să ne plimbăm pe afară. Să vorbim unii cu
alții, indiferent dacă ne certăm sau ne lingușim. Să ne facem de râs. Să
gândim. Să glumim. Să ne iubim. Este greu să schimbi mintea unui
oportunist. Însă măcar noi, cei cărora chiar ne pasă de aceste
lucruri, trebuie să ne gândim bine la ce facem cu propriile
eforturi. Între naștere și moarte ești oricum pe autostradă. Chiar
vrei să o iei pe scurtătură?
Surse și further reading
- AI video just took a startling leap in realism. Are we doomed? — Ars Tehnica
- Does the Rise of AI Compare to the Industrial Revolution? ‘Almost,’ Research Suggests — CBS
- History of capitalism — Wikipedia
- The Transition from Feudalism to Capitalism — Ellen Wood
- Industrial Revolution — Wikipedia
- These artists found out their work was used to train AI. Now they’re furious — CNN
- Fact Check: Has AI already caused some job displacement? — Econofact
